Mihaela Glăvan x Wicked: despre shared creative control

Wicked nu colaborează ușor. Estetica este suficient de specifică, iar procesul de producție suficient de controlat, încât introducerea unei alte voci creează fricțiune by default. Fricțiunea aceea nu este mereu productivă. Cu proiectul 33 Faces, a fost.

Mihaela Glăvan a intrat în proiect cu propriul limbaj vizual deja format — bazat pe figuri, dens lucrat, cu o sensibilitate grafică ce merge împotriva geometriei aerisite în care operăm de obicei. Întrebarea nu era dacă munca ei și a noastră erau compatibile. Nu erau, nu în mod evident. Întrebarea era dacă incompatibilitatea putea produce ceva la care niciunul dintre noi nu ar fi ajuns independent.

Brief-ul

Nu a existat brief în sensul convențional. I-am dat acces la atelier, la mostre de materiale din run-ul curent și la calendarul de producție. Ea a făcut desene. Noi am luat decizii despre care dintre acele desene puteau fi traduse într-o suprafață purtabilă — prin broderie, print sau ca referință structurală pentru construcție. Procesul a fost iterativ și uneori tensionat. Mai multe dintre desenele ei erau tehnic imposibil de executat la nivelul de calitate pe care îl cerem. Mai multe dintre adaptările sugerate de noi aplatizau lucrarea în feluri pe care ea nu le accepta.

Ce a rămas

Piesele finale — opt în total — poartă dovezi vizibile ale ambelor poziții. Construcția garmentului este a noastră: silueta, poziția cusăturilor, alegerile de material. Suprafața este a ei: densă, figurativă, greu de citit rapid. Împreună produc un set de obiecte pe care niciunul dintre noi nu le-ar fi făcut singur. Asta este singura justificare pentru o colaborare. Dacă rezultatul putea fi obținut fără cealaltă parte, colaborarea era inutilă. Piesele acestea nu puteau fi.