Mihaela Glavan x Wicked: despre shared creative control

Wicked nu colaboreaza usor. Estetica este suficient de specifica, iar procesul de productie suficient de controlat, incat introducerea unei alte voci creeaza frictiune by default. Frictiunea aceea nu este mereu productiva. Cu proiectul 33 Faces, a fost.

Mihaela Glavan a intrat in proiect cu propriul limbaj vizual deja format — bazat pe figuri, dens lucrat, cu o sensibilitate grafica ce merge impotriva geometriei aerisite in care operam de obicei. Intrebarea nu era daca munca ei si a noastra erau compatibile. Nu erau, nu in mod evident. Intrebarea era daca incompatibilitatea putea produce ceva la care niciunul dintre noi nu ar fi ajuns independent.

Brief-ul

Nu a existat brief in sensul conventional. I-am dat acces la atelier, la mostre de materiale din run-ul curent si la calendarul de productie. Ea a facut desene. Noi am luat decizii despre care dintre acele desene puteau fi traduse intr-o suprafata purtabila — prin broderie, print sau ca referinta structurala pentru constructie. Procesul a fost iterativ si uneori tensionat. Mai multe dintre desenele ei erau tehnic imposibil de executat la nivelul de calitate pe care il cerem. Mai multe dintre adaptarile sugerate de noi aplatizau lucrarea in feluri pe care ea nu le accepta.

Ce a ramas

Piesele finale — opt in total — poarta dovezi vizibile ale ambelor pozitii. Constructia garmentului este a noastra: silueta, pozitia cusaturilor, alegerile de material. Suprafata este a ei: densa, figurativa, greu de citit rapid. Impreuna produc un set de obiecte pe care niciunul dintre noi nu le-ar fi facut singur. Asta este singura justificare pentru o colaborare. Daca rezultatul putea fi obtinut fara cealalta parte, colaborarea era inutila. Piesele acestea nu puteau fi.